Timpul subiectiv dar nu numai

Timpul curge. Iar viteza de curgere variaza. De la zero ?- la infinit ?
Poate fi apreciata exact viteza de curgere a timpului ? Nu. Pentru ca absolut totul este supus si conditionat de aceasta viteza si deci nu poate exista instrument independent si riguros. Doar perceptia conteaza.
Iar omul percepe timpul functie de virsta, de stress si/sau intesitatea activitatii acestuia.
Cit de lungi pareau vacantele de vara in timpul scolii primare ? Si cit de scurte par vacantele in timpul liceului. Iar apoi batrinii ajung sa spuna ca nici nu stiu cind a trecut viata.
O viata linistita la tara, intr-un cadru idilic, in natura, fara mijloace de comunicare, fara program, fara probleme, face ca timpul sa fie perceput ca trecind foarte incet. Iar atunci cind intervine stress-ul maxim sau avem de a face cu o activitate foarte intensa, timpul este perceput ca trecind foarte repede.
De asemenea, se considera faptul ca cu cit omul maninca mai putin (pastrind limitele necesare sustinerii vietii decente), cu atit timpul pare a trece mai incet si in acelasi timp viata se lungeste putin. Daca consideram ca medie de diviziune a celulelor organismului valoarea de 50 (adica o celula din corpul uman se divide de maxim 50 de ori, fiind insa si exceptii), iar timpul de diviziune de 1,5 - 2 ani, atunci firesc este sa traim cam 70-100 ani. Iar daca prin lipsa nutrimentelor (prin abstinenta alimentara controlata) celulele se divid mai incet (2-2,5 ani) atunci intr-adevar ar trebui sa creasca durata de viata. Daca nu da o masina peste acel om, intre timp.
Un american a calculat cumva aceasta variatie de perceptie : el spune ca luind ca referinta viteza de curgere a timpului in primul an de viata, el considera ca in fiecare an aceasta viteza de curgere este dubla fata de anul precedent (ca perceptie). Astfel calculata virsta unui om ar fi apreciata la 800 ani.
Poate ca facem sex nu 5 minute cum percepe partenera ci 2 ore sau 1 an sau 100 ani. Important e ce si cum precepem noi si in raport cu ceilalti. (vis de mascul...)
In fine, timpul se dilata sau contracta, de data asta relativ masurabil, pe baza ecuatiilor impletite de savantii vremurilor. Adica daca eu ca om ma deplasez in spatiu cu o viteza sa zicem apropiata de viteza luminii, in raport cu ceilalti oameni care-si duc linistiti viata, eu calatoresc in viitor. Timpul trece pentru mine mult mai incet in raport cu ceilalti. O secunda pentru mine inseamna 1 an sau 10 ani pentru restul oamenilor. Asa ca eu plimbindu-ma prin univers 10 minute, la revenire constat ca pe pamint au trecut peste 100 ani. Deci am circulat in viitor.
Sau : rusii care stau in spatiu cinte 200 de zile pe an si se deplaseaza cu 20.000 km /secunda, la revenire sunt cu 1 secunda mai tineri...etc. Doar ca odata cu apropierea de viteza luminii, teoriile spun ca ma deformez teribil si femeia mea nu o sa ma mai iubeasca.
Dar in trecut se poate merge ? Actualul concept despre fizica universului si a sistemelor sustinut de ecuatii, arata ca exista o viteza maxima de interactiune in univers (viteza luminii). Deci aceasta limitare este aceea care arata imposibilitatea intoarcerii in timp. Si tocmai aceasta limitare face teoria (relativitatii..etc) sa fie incorecta. Eu sunt pentru o viteza a interactiunii din univers nelimitata , dar puternic conditionata ca valoare, de modul de perceptie si sistemele suport utilizate. Timpul ? poate avea valoarea zero ? sau poate sa curga in sens invers ? Da, dar intr-un sens relativ. Adica pe alte cai si in alte moduri. Intr-un fel timpul curge intr-un sens unic dar in termeni relativi totul revine in alte forme si moduri. Unicitatea multiplului sau plenitudinea unicului. Alfa, alepul, unicul a toate cuprinzator si deplin, divinul, esenta.... Totul se schimba si nimic din toate, as spune....
La scara umana, viata in sine e unica si irepetabila, spiritul uman e o forma subtila de constientizare a existentei, bazata pe cunoasterea prin cuvinte, senzatii si revelatii, sufletul este armonia insasi cu divinul, iar perceptia curgerii timpului si a existentei insasi este relativa. Transcedentalul este relativ si nedemonstrabil. Poate ca sufletul ca liant divin si spiritul ca idee, informatie sau cuvint divin, sunt parte din subtilitatea universului si poate indestructibile. As fi frumos.....