Dominatia mediocritatii si Ultimul Templu

Exista paradis si exista iad. Exista armonia cunoasterii paradisiace si exista lumina luciferica reflectata in privirile inteleptilor. A celor care au ridicat valul lui Isis.
O lume ascunsa, oculta, a inteleptilor sau iluminatilor si o lume banala, obisnuita, a celorlalti.
Iar intre cele doua caste, a celor care au inteles si sunt in armonie cu lumina, fara ca aceasta sa-i striveasca si respectiv a celor care sunt la un nivel de cunoastere de tip paradisiac, exsista, fara granite delimitate, un grup neomogen care a depasit stadiul de ignorant si a prins frinturi de lumina atit de putin incit spiritul s-a tulburat, insa nu suficient pentru a putea dobindii cunoasterea deplina si deci a putea rezista povarei cunoasterii. Acestia sunt mediocrii care conduc lumea.
La inceput inteleptii erau acceptati neconditionat de catre ceilalti, fara intrebari si fara putiinta de a intelege de ce. Era o lege venita firesc din neant si care nu era cercetata si nici discutata. Ceilaltii, neinitiatii, nu aveau instrumentele de intelegere si analiza si nu realizau faptul ca e ceva nefiresc. Legea firii impunea aceasta ordine universala.
Dar apoi s-a intimplat ceva. Cele doua forme de cunoastere : prin cuvinte si prin revelatie au inceput sa faca victime si sa deschida poarta raiului. Sexul a fost cel mai puternic imbold, care a facut sa licareasca ochii oamenilor. Atractia fireasca, placerea actului sexual, constientizarea placerii si a modului de obtinere a acesteia, lupta pentru partenere, viclenia ca instrument de succes si care a aparut odata cu licarirea din ochii deschisi pentru prima data,....sunt elementele care au scos omul din armonia paradisiaca.. Dorinta, pasiunea, teama, ura.....au modelat sufletele pure... Mai cu seama, forta fizica nu mai era suficienta pentru a domina, ci mintea incepea sa conteze. Oamenii mediocrii, care tocmai au deschis ochii, au inceput sa-si ceara drepturile....
Daca inteleptii sunt virtuosi, pentru ca intelepciunea suprema insasi se obtine doar in echilibru, armonie si puritate, iar cei saraci cu duhul sunt in armonie cu ordinea fireasca, fara sa inteleaga si sa doreasca sa cerceteze, mediocrii au inceput sa vada putin si au dobindit astfel dorinta. Dorinta de a supune pe oamenii comuni, dar si de a ajunge la nivelui inteleptilor sau chiar in virful piramidei, a rupt definitiv armonia.
Calfele lui Hiram, supremul intelept, care construia templul conoasterii si al intelepciunii pentru Solomon, reprezentau mediocritatea acelei lumi. Nu au mai avut rabdare sa dobindeasca toata lumina intelepciunii si aceasta dorinta insasi a fost cea care i-a impiedicat sa ajunga la ea, precum Hiram. Mediocrii au insa acum, instrumentele si dorinta perversa. Dar ei nu vor ajunge niciodata la intelepciunea suprema. Si atunci au recreeat lumea.....
Au facut in asa fel incit sa domine. Hiram e mort. Peste tot sunt salcimi si crini rasariti acolo unde a cazut un intelept, insa acest fapt nu mai conteaza acum.
Mediocrii (cred ca) au ocupat locul inteleptilor, le poarta hainele si practica obiceiurile si ritualurile, uzind de toate acestea pentru a domina marea masa a oamenilor comuni. Au ocupat templele marelui Hermes si au rastalmacit sensul religiilor, dindu-le intelesuri noi, iluzorii, practicind ritualul dezgolit de substanta, pentru a domina aceasta lume.
Unde e Cuvintul, unde sunt marii intelepti, unde e armonia si echilibrul acum?
Marii iluminati nu erau acolo in virf, pentru a batjocorii si a umilii. Nici macar pentru a conduce. Erau acolo pentru ordinea universului. Iar omul comun a acceptat acest fapt ca pe ceva firesc.
Mediocrii au distrus totul insa. Sau aparent au distrus. Marea vinzoleala a acestora a creeat starea prezenta a omenirii. Ideologii si sisteme de guvernare politico religioase, femeia ca instrument, forta bruta, justificarea crimei, resursele, banii, nimicnicia oamenilor, izolarea virtutilor in favoarea viciilor, echilibrul precar, iluminismul pervers, armele, razboaiele, cuvintele, comunicarea si vicierea acesteia, sunt elemente prezente in viata noastra acum......
Se va termina vreodata acest spectacol macabru al mediocrilor ? Vor trece unii la nivelul marilor intelepti sau marii intelepti insisi, vor putea oprii spectacolul mediocru al vietii ?
A renascut Hiram ? Sau nu a murit niciodata ? (Ceea ce este adevarat de fapt). Are puterea de a aduce armonia ? Vor renunta mediocrii sa mai ceara ceea ce nu le este destinat ? Sau marii intelepti inteleg faptul ca nu vor disparea mediocrii si vor incerca sa gestioneze discret aceste stari ale omenirii, pentru a reduce cit mai mult ratacirile si pierderile.
Cele doua tendinte, de e revenii la ordinea initiala sau de a accepta dominatia mediocrilor, au dus de fapt si la cele doua forme majore de existenta sociala, din care una recent demonetizata complet datorita esecului prin aplicarea perversa de catre insisi mediocrii : comunismul. (de altfel s-a incercat controlul resurselor prin socialism-comunism si atit). Iar a doua este insusi liberalismul care inseamna a echilibra si consuma fortele sociale intr-un mod liber si dinamic. Acest proces pare a fi singurul ramas in cursa in acest moment. Mediocrii isi fac jocul, se angreneaza in lupte permanente intre ei, in plan social, politic, economic, ideologic, antrenind clase si categorii sociale si diverse resurse.... Uneori e necesara corectia, alteori aceasta se face de la sine. Omul comun, in trecut majoritar, e acum aproape inexistent. Fiecare individ e la un moment dat o calfa vicleana si doritoare de preamarire si contribuie la omorirea lui marelui maestru Hiram.
Iar marii iluminati, marii intelepti au iesit definitiv din teatrul de razboi al acestei lumi mediocre. Au lasat unele temple deschise , insa fara lumina suprema, pentru ca unii mediocrii mai indrazneti sa-si satisfaca pofta de a ajunge acolo si sa se joace cu iluziile inaltarii spirituale, iar alt templu inaccesibil e acum nestiut, nevazut si inchis pentru totdeauna profanilor.
Acesta este templul intelepciunii creeat prin intelepciunea maestrului suprem Hiram, de catre Marele Arhitect al universului, odata pentru totdeauna.
Lumea mediocrilor va exista in continuare. Lupta e a lor si intre ei in perversiunea si ferocitate ei. In nebunia lor uneori indreapta omenirea spre dezastru si atunci trebuie adusi pe drumul bun. Aceasta influenta este insa atit de discreta incit ei -mediocrii- cred ca singuri au ales noul drum. Ca ei sunt singurii stapini ai luminii. Altfel vor intelege ca au ramas aceeasi mediocrii, care l-au ucis pe Hiram.
Iar cunoasterea luciferica este pina la urma doar la nivelul mediocrilor. Marii intelepti, ca si oamenii ignoranti, sunt in armonie deplina cu ordinea fireasca a lumii.

Viata complicata a barbatilor

Intre metafizica si clitoris.....se afla toate spitalele de nebuni ale lumii
Raiul este luminat de flacarile iadului...
Cunoasterea paradisiaca si cea luciferica...
Valurile lui Isis, ce nu pot fi ridicate de muritori...
Ignoranta senina, necunoasterea sau iluminarea...
Hiram si cele trei calfe....apoi zidarii liberi
Marile religii ale lumii, revelatia, parabolele...
Cartile, analiza si sinteza, logica,
Piatra filozofala
Pranna, duhul sfint, qi-ul, ki -ul, forta vitala..
Intrebarile nesfirsite si fara raspuns....
Autodisciplina si delasarea,
Iamus,
Sisif,
Teama, dorinta, ura, iubirea, invidia...
Lupta dintre virtute si viciu,
Iluziile si visarea,
Ratarea, plingerile, evadarea in vis sau din vis,
Stingerea intr-un anonimat maret dar neimportant,
Sau desertaciunea gloriei,
Dorinta de nemurire a sufletului....
Infringerea fara nici o sansa, de catre moarte, a marelui spirit...
Diluarea acestuia in energia nediferentiata si infinita a vidului,
in speranta ca la un moment dat,
in alt spatiu si timp,
ideea ramasa din acest spirit,
va inmugurii, dind nastere unui nou univers,
adica unui nou dezechilibru,
cu acceptul si in controlul deplin
al Marelui Arhitect
........................

Timpul subiectiv dar nu numai

Timpul curge. Iar viteza de curgere variaza. De la zero ?- la infinit ?
Poate fi apreciata exact viteza de curgere a timpului ? Nu. Pentru ca absolut totul este supus si conditionat de aceasta viteza si deci nu poate exista instrument independent si riguros. Doar perceptia conteaza.
Iar omul percepe timpul functie de virsta, de stress si/sau intesitatea activitatii acestuia.
Cit de lungi pareau vacantele de vara in timpul scolii primare ? Si cit de scurte par vacantele in timpul liceului. Iar apoi batrinii ajung sa spuna ca nici nu stiu cind a trecut viata.
O viata linistita la tara, intr-un cadru idilic, in natura, fara mijloace de comunicare, fara program, fara probleme, face ca timpul sa fie perceput ca trecind foarte incet. Iar atunci cind intervine stress-ul maxim sau avem de a face cu o activitate foarte intensa, timpul este perceput ca trecind foarte repede.
De asemenea, se considera faptul ca cu cit omul maninca mai putin (pastrind limitele necesare sustinerii vietii decente), cu atit timpul pare a trece mai incet si in acelasi timp viata se lungeste putin. Daca consideram ca medie de diviziune a celulelor organismului valoarea de 50 (adica o celula din corpul uman se divide de maxim 50 de ori, fiind insa si exceptii), iar timpul de diviziune de 1,5 - 2 ani, atunci firesc este sa traim cam 70-100 ani. Iar daca prin lipsa nutrimentelor (prin abstinenta alimentara controlata) celulele se divid mai incet (2-2,5 ani) atunci intr-adevar ar trebui sa creasca durata de viata. Daca nu da o masina peste acel om, intre timp.
Un american a calculat cumva aceasta variatie de perceptie : el spune ca luind ca referinta viteza de curgere a timpului in primul an de viata, el considera ca in fiecare an aceasta viteza de curgere este dubla fata de anul precedent (ca perceptie). Astfel calculata virsta unui om ar fi apreciata la 800 ani.
Poate ca facem sex nu 5 minute cum percepe partenera ci 2 ore sau 1 an sau 100 ani. Important e ce si cum precepem noi si in raport cu ceilalti. (vis de mascul...)
In fine, timpul se dilata sau contracta, de data asta relativ masurabil, pe baza ecuatiilor impletite de savantii vremurilor. Adica daca eu ca om ma deplasez in spatiu cu o viteza sa zicem apropiata de viteza luminii, in raport cu ceilalti oameni care-si duc linistiti viata, eu calatoresc in viitor. Timpul trece pentru mine mult mai incet in raport cu ceilalti. O secunda pentru mine inseamna 1 an sau 10 ani pentru restul oamenilor. Asa ca eu plimbindu-ma prin univers 10 minute, la revenire constat ca pe pamint au trecut peste 100 ani. Deci am circulat in viitor.
Sau : rusii care stau in spatiu cinte 200 de zile pe an si se deplaseaza cu 20.000 km /secunda, la revenire sunt cu 1 secunda mai tineri...etc. Doar ca odata cu apropierea de viteza luminii, teoriile spun ca ma deformez teribil si femeia mea nu o sa ma mai iubeasca.
Dar in trecut se poate merge ? Actualul concept despre fizica universului si a sistemelor sustinut de ecuatii, arata ca exista o viteza maxima de interactiune in univers (viteza luminii). Deci aceasta limitare este aceea care arata imposibilitatea intoarcerii in timp. Si tocmai aceasta limitare face teoria (relativitatii..etc) sa fie incorecta. Eu sunt pentru o viteza a interactiunii din univers nelimitata , dar puternic conditionata ca valoare, de modul de perceptie si sistemele suport utilizate. Timpul ? poate avea valoarea zero ? sau poate sa curga in sens invers ? Da, dar intr-un sens relativ. Adica pe alte cai si in alte moduri. Intr-un fel timpul curge intr-un sens unic dar in termeni relativi totul revine in alte forme si moduri. Unicitatea multiplului sau plenitudinea unicului. Alfa, alepul, unicul a toate cuprinzator si deplin, divinul, esenta.... Totul se schimba si nimic din toate, as spune....
La scara umana, viata in sine e unica si irepetabila, spiritul uman e o forma subtila de constientizare a existentei, bazata pe cunoasterea prin cuvinte, senzatii si revelatii, sufletul este armonia insasi cu divinul, iar perceptia curgerii timpului si a existentei insasi este relativa. Transcedentalul este relativ si nedemonstrabil. Poate ca sufletul ca liant divin si spiritul ca idee, informatie sau cuvint divin, sunt parte din subtilitatea universului si poate indestructibile. As fi frumos.....

Ecuatie

Avem deci o ecuatie simpla :
materia + energia diferentiata afarenta - informatia (cuvintul, suflul divin..) = vid (in proportia respectiva.

Universul

Universul e infinit, insa intr-un mod neliniar. Deplasindu-ne in orice directie, spatiul si timpul dar si alte dimensiuni stiute sau nestiute, sunt deformate astfel incit drumul e fara sfirsit si irepetabil. Astfel infinitul isi pierde sensul practic. Universul nu are colturi ci curbe practic. Insasi perceptia noastra e deformata si tributara materiei, energiei si cunoasterii.
Vidul are o cantitate infinita de energie nediferentiata si nemasurabila. Odata primita informatia (la inceput era cuvintul) apare materia si energia masurabila. Materia este astfel un minus de energie a vidului, necesara pentru diferentiere. Desigur energia continuta in materie este functie de viteza maxima de interactiune in univers a energiilor diferentiate (ex viteza luminii).
Ce a fost inainte si ce va fi dupa ? Cind a inceput si cind s-se va sfirsii ? De fapt nu e un inceput si nu e un sfirsit. Diferentierea nu inseamna un big bang de inceput. Pentru ca ar insemna un sfirsit. De fapt procesul continua iar dimensiunile sunt variabile asa incit incercarea de perceptie esta relativa.
Se extinde universul acum ? Nu. E doar un proces infinit si permanent
Marele Arhitect, valul lui Isis, cunoasterea, nebunia...sau viata obisnuita ....